Bun găsit,
Designul cercetării este cadrul metodelor și tehnicilor de cercetare alese de către un cercetător. Designul permite cercetătorilor să se concentreze asupra metodelor de cercetare care sunt potrivite pentru un anumit subiect și să-și configureze studiile cu succes.
Proiectarea unui subiect de cercetare explică tipul cercetării (experimental, cercetare prin sondaj, corelațional, semi-experimental, revizuire) și, de asemenea, subtipul acesteia (design experimental, problemă de cercetare, studiu de caz descriptiv).
Există trei tipuri principale de design pentru cercetare ce implică partea de: colectare a datelor, măsurare și analiză.
Tipul de problemă de cercetare cu care se confruntă o organizație va determina designul cercetării și nu invers. Faza de proiectare a unui studiu determină ce instrumente să folosească și cum sunt acestea utilizate.
O cercetare de impact creează, de obicei, o părtinire minimă a datelor și crește încrederea în acuratețea datelor colectate. Un proiect care produce cea mai mică marjă de eroare în cercetarea experimentală este, în general, considerat rezultatul dorit.
Elementele esențiale sunt:
– Declarație precisă a scopului
- Tehnici de implementat pentru colectarea și analiza cercetărilor
- Metoda aplicată pentru analiza detaliilor colectate
- Tipul metodologiei de cercetare
- Obiecții probabile pentru cercetare
- Setări pentru studiul de cercetare
- Cronologie
- Măsurarea analizei
Studiile de cercetare oferă perspective care sunt precise și imparțiale. Va trebui să creezi un sondaj care să îndeplinească toate caracteristicile principale ale unui design.
Există patru caracteristici cheie:
- Neutralitate: atunci când îți configurezi studiul, poate fi necesar să faci presupuneri cu privire la datele pe care te aștepți să le colectezi. Rezultatele proiectate în cercetare ar trebui să fie lipsite de părtinire și neutre. Înțelegi opiniile despre rezultatele finale evaluate și concluziile de la mai mulți autori și îi iei în considerare pe cei care sunt de acord cu rezultatele obținute.
- Fiabilitate: Cercetătorul se așteaptă la rezultate similare de fiecare dată. Designul tău ar trebui să indice modul de formare a întrebărilor de cercetare pentru a asigura standardul rezultatelor. Vei putea obține rezultatele așteptate doar dacă designul tău este de încredere.
- Valabilitate: Există mai multe instrumente de măsurare disponibile. Cu toate acestea, singurele instrumente de măsurare corecte sunt cele care ajută un cercetător în măsurarea rezultatelor în funcție de obiectivul cercetării. Chestionarul elaborat din acest design va fi apoi valid.
- Generalizare: rezultatul proiectării tale ar trebui să se aplice unei populații și nu doar unui eșantion restrâns. Un design generalizat implică faptul că sondajul tău poate fi efectuat pe orice parte a unei populații cu o acuratețe similară.
Factorii de mai sus afectează modul în care subiecții răspund la întrebările de cercetare și, prin urmare, toate caracteristicile de mai sus ar trebui echilibrate într-un design bun.
Un cercetător trebuie să aibă o înțelegere clară a diferitelor tipuri de design de cercetare pentru a selecta ce model să implementeze pentru un studiu. La fel ca și cercetarea în sine, designul studiului tău poate fi clasificat în general în cantitativ și calitativ.
- Calitativ: Cercetarea calitativă determină relațiile dintre datele colectate și observații bazate pe calcule matematice. Teoriile legate de un fenomen existent în mod natural pot fi dovedite sau infirmate folosind metode statistice. Cercetătorii se bazează pe metode de cercetare calitativă care concluzionează „de ce” există o anumită teorie împreună cu „ce” au de spus respondenții despre aceasta.
- Cantitativ: cercetarea cantitativă este pentru cazurile în care se aplică metode statistice pentru a colecta informații utile. Cifrele oferă o perspectivă mai bună pentru a lua decizii de afaceri critice. Metodele de cercetare cantitativă sunt necesare pentru dezvoltarea oricărei organizații. Perspectivele extrase din date și analize numerice concrete se dovedesc a fi foarte eficiente atunci când se iau decizii legate de viitorul afacerii.
De asemenea, se poate împărți în continuare tipurile de design de cercetare în cinci categorii:
1. Design descriptiv al cercetării: într-un design descriptiv, un cercetător este interesat exclusiv să descrie situația sau cazul din studiul său de cercetare. Este o metodă de proiectare bazată pe teorie, care este creată prin colectarea, analizarea și prezentarea datelor colectate. Acest lucru permite unui cercetător să ofere perspective asupra “de ce” și “cum” cercetării. Designul descriptiv îi ajută pe alții să înțeleagă mai bine necesitatea cercetării. Dacă problema nu este clară, poți efectua cercetări exploratorii.
2. Designul cercetării experimentale: Cercetarea experimentală stabilește o relație între cauza și efectul unei situații. Este un design cauzal în care se observă impactul cauzat de variabila independentă asupra variabilei dependente. De exemplu, se monitorizează influența unei variabile independente, cum ar fi prețul, asupra unei variabile dependente, cum ar fi satisfacția clienților sau loialitatea mărcii. Este o metodă de cercetare extrem de practică, deoarece contribuie la rezolvarea unei probleme la îndemână.
Variabilele independente sunt manipulate pentru a monitoriza modificarea pe care o are asupra variabilei dependente. Este adesea folosit în științele sociale pentru a observa comportamentul uman prin analiza a două grupuri. Cercetătorii pot cere participanților să-și schimbe acțiunile și să studieze modul în care oamenii din jurul lor reacționează pentru a obține o mai bună înțelegere a psihologiei sociale.
3. Designul cercetării corelaționale: Cercetarea corelațională este o tehnică de cercetare neexperimentală care ajută cercetătorii să stabilească o relație între două variabile strâns legate. Acest tip de cercetare necesită două grupuri diferite. Nu există nicio presupunere în timpul evaluării unei relații între două variabile diferite, iar tehnicile de analiză statistică calculează relația dintre ele.
Un coeficient de corelație determină corelația dintre două variabile, a căror valoare variază între -1 și +1. Dacă coeficientul de corelație este spre +1, indică o relație pozitivă între variabile și -1 înseamnă o relație negativă între cele două variabile.
4. Designul cercetării diagnostice: în designul diagnosticului, cercetătorul caută să evalueze cauza de bază a unui subiect sau fenomen specific. Această metodă te ajută să afli mai multe despre factorii care creează situații supărătoare.
Acest design are trei părți ale cercetării:
- Începutul problemei
- Diagnosticarea problemei
- Rezolvarea problemei
5. Design explicativ al cercetării: Designul explicativ folosește ideile și gândurile unui cercetător cu privire la un subiect pentru a-și explora în continuare teoriile.
Cercetarea explică aspecte neexplorate ale unui subiect și detalii despre ce, cum și de ce întrebările de cercetare.
Dacă vrei să știi cum să aplici concret aceste informații legate de design-ul cercetării pentru lucrarea de licență, disertație sau doctorat… te invit să te înscrii în programul Diplomade10… în care vei vedea concret cum am aplicat tot ceea ce te învăț aici pe un model de lucrare.
Apasă pe butonul albastru, ca să afli mai multe despre detaliile programului.
Salut,
Sunt Lorena și sunt primul coach de scriere academică din România.
Sunt doctor în economie și am finalizat și un program de postdoctorat la o universitate de renume.
Din 2021 am devenit fondatoarea Diplomade10.ro.
Am fondat această școală pentru a-i ajuta pe studenți, masteranzi și doctoranzi să scape de teama de ce vor scrie în lucrare și mai ales cum vor scrie.
Este nevoie să evoluăm în domeniul cercetării, să venim cu noi soluții pentru a face o lume mai bună.
Dacă ai orice nelămuriri, te rog să-mi scrii.
