Observarea (vizionarea a ceea ce fac oamenii) ar părea a fi o metodă evidentă de a efectua cercetări în psihologie. Cu toate acestea, există diferite tipuri de metode de observare și trebuie făcute distincții între:
- Observații controlate
- Observații naturaliste
- Observații ale participanților
În plus față de categoriile de mai sus, observațiile pot fi, de asemenea, fie deschise/dezvăluite (participanții știu că sunt studiati) sau ascunse/nedezvăluite (cercetarea păstrează secretă identitatea lor reală față de subiecții de cercetare, acționând ca un membru autentic al grupului) .
În general, observațiile sunt relativ ieftine de efectuat și puține resurse sunt necesare de către cercetător. Cu toate acestea, acestea pot consuma adesea foarte mult timp și sunt longitudinale.
Observație controlată
Observațiile controlate (de obicei o observație structurată) pot fi efectuate într-un laborator de psihologie.
Cercetătorul decide unde va avea loc observația, la ce oră, cu ce participanți, în ce circumstanțe și utilizează o procedură standardizată. Participanții sunt alocați aleatoriu fiecărui grup de variabile independente.
În loc să scrieți o descriere detaliată a întregului comportament observat, este adesea mai ușor să codificați comportamentul conform unei scale convenite anterior, folosind un program de comportament (adică efectuarea unei observații structurate).
Cercetătorul clasifică sistematic comportamentul pe care îl observă în categorii distincte. Codarea poate implica cifre sau litere pentru a descrie o caracteristică sau utilizarea unei scale pentru a măsura intensitatea comportamentului.
Categoriile din program sunt codificate astfel încât datele colectate să poată fi numărate cu ușurință și transformate în statistici.
Uneori, comportamentul participanților este observat printr-o oglindă bidirecțională sau sunt filmați în secret. Această metodă a fost folosită de Albert Bandura pentru a studia agresivitatea la copii (studiile păpușii Bobo).
Au fost efectuate multe cercetări și în laboratoarele de somn. Aici electrozii sunt atașați de scalpul participanților și ceea ce se observă sunt modificările activității electrice din creier în timpul somnului (mașina se numește electroencefalogramă – EEG).
Observațiile controlate sunt de obicei deschise, deoarece cercetătorul explică grupului scopul cercetării, astfel încât participanții să știe că sunt observați.
Observațiile controlate sunt de obicei neparticipante, deoarece cercetătorul evită orice contact direct cu grupul, păstrând distanța (de exemplu, observând în spatele unei oglinzi bidirecționale).
Puncte forte
- Observațiile controlate pot fi reproduse cu ușurință de către alți cercetători folosind același program de observare. Aceasta înseamnă că este ușor de testat pentru fiabilitate.
- Datele obținute din observațiile structurate sunt mai ușor și mai rapid de analizat, deoarece sunt cantitative (adică numerice), ceea ce face ca aceasta să fie o metodă mai puțin consumatoare de timp în comparație cu observațiile naturaliste.
- Observațiile controlate sunt destul de rapide de efectuat, ceea ce înseamnă că multe observații pot avea loc într-un interval scurt de timp. Aceasta înseamnă că poate fi obținut un eșantion mare, rezultând că constatările sunt reprezentative și au capacitatea de a fi generalizate la o populație mare.
Limitări
- Observațiile controlate pot lipsi de validitate din cauza efectului Hawthorne/caracteristicilor cererii. Când participanții știu că sunt urmăriți, pot acționa diferit.
Observație naturalistă
Observația naturalistă este o metodă de cercetare folosită în mod obișnuit de psihologi și alți oameni de știință socială.
Această tehnică implică observarea implică studierea comportamentului spontan al participanților în mediul natural. Cercetătorul pur și simplu înregistrează ceea ce văd în orice mod poate.
În observațiile nestructurate, cercetătorul înregistrează toate comportamentele relevante fără sistem. Pot fi prea multe de înregistrat, iar comportamentele înregistrate nu sunt neapărat cele mai importante, așa că abordarea este de obicei folosită ca un studiu pilot pentru a vedea ce tip de comportamente ar fi înregistrate.
În comparație cu observațiile controlate, este ca diferența dintre studierea animalelor sălbatice într-o grădină zoologică și studierea lor în habitatul lor natural.
În ceea ce privește subiecții umani, Margaret Mead a folosit această metodă pentru a cerceta modul de viață al diferitelor triburi care trăiesc pe insulele din Pacificul de Sud. Kathy Sylva l-a folosit pentru a studia copiii care se joacă, observându-le comportamentul într-un grup de joacă din Oxfordshire.
Puncte forte
- Prin posibilitatea de a observa fluxul de comportament în cadrul propriu, studiile au o validitate ecologică mai mare.
- La fel ca studiile de caz, observația naturalistă este adesea folosită pentru a genera idei noi. Deoarece îi oferă cercetătorului oportunitatea de a studia situația totală, sugerează adesea căi de cercetare la care nu s-a gândit înainte.
Limitări
- Aceste observații sunt adesea efectuate la o scară micro (mică) și pot lipsi un eșantion reprezentativ (părținător în raport cu vârsta, sexul, clasa socială sau etnia). Acest lucru poate duce la lipsa capacității constatărilor de a fi generalizate la o societate mai largă.
- Observațiile naturale sunt mai puțin fiabile, deoarece alte variabile nu pot fi controlate. Acest lucru face dificil pentru un alt cercetător să repete studiul exact în același mod.
- Un alt dezavantaj este că cercetătorul trebuie să fie instruit pentru a fi capabil să recunoască aspecte ale unei situații care sunt semnificative din punct de vedere psihologic și care merită o atenție suplimentară.
- Cu observații, nu avem manipulări ale variabilelor (sau control asupra variabilelor străine), ceea ce înseamnă că nu pot fi stabilite relații cauză-efect.
Observarea participantului
Observația participantă este o variantă a celor de mai sus (observații naturale), dar aici cercetătorul se alătură și devine parte din grupul pe care îl studiază pentru a obține o perspectivă mai profundă asupra vieții lor.
Dacă ar fi cercetarea asupra animalelor, acum nu le-am studia doar în habitatul lor natural, ci le-am fi trăit și alături de ele!
Această abordare a fost folosită de Leon Festinger într-un studiu celebru asupra unui cult religios care credea că sfârșitul lumii era pe cale să aibă loc. S-a alăturat cultului și a studiat cum au reacționat atunci când profeția nu s-a împlinit.
Observațiile participanților pot fi fie acoperite, fie deschise. Ascuns este locul unde studiul se desfășoară „sub acoperire”. Identitatea reală și scopul cercetătorului sunt păstrate ascunse de grupul studiat. Cercetătorul își asumă o identitate și un rol fals, dând de obicei drept un membru autentic al grupului.
Pe de altă parte, deschis este locul în care cercetătorul își dezvăluie adevărata identitate și scopul grupului și cere permisiunea de a observa.
Limitări
- Poate fi dificil să obțineți timp/intimitate pentru înregistrare. De exemplu, cu observații ascunse, cercetătorii nu pot lua notițe în mod deschis, deoarece acest lucru le-ar arunca în aer. Aceasta înseamnă că trebuie să aștepte până când sunt singuri și să se bazeze pe memorie. Aceasta este o problemă, deoarece pot uita detalii și este puțin probabil să-și amintească citatele directe.
- Dacă cercetătorul devine prea implicat, acesta poate pierde obiectivitatea și poate deveni părtinitor. Există întotdeauna pericolul că vom „vedea” ceea ce ne așteptăm (sau vrem) să vedem. Aceasta este o problemă, deoarece ar putea raporta selectiv informații în loc să noteze tot ceea ce observă. Reducendu-se astfel valabilitatea datelor lor.
- Înregistrarea datelor
Cu studiile de observație controlată / structurată, o decizie importantă pe care trebuie să o ia cercetătorul este modul de clasificare și înregistrare a datelor. De obicei, aceasta va implica o metodă de eșantionare. Cele trei metode principale de eșantionare sunt:
- Eșantionarea evenimentelor. Observatorul decide din timp ce tipuri de comportament (evenimente) este interesat și înregistrează toate aparițiile. Toate celelalte tipuri de comportament sunt ignorate.
Eșantionarea timpului. Observatorul decide în prealabil că observarea va avea loc numai în perioade de timp specificate (de exemplu, 10 minute la fiecare oră, 1 oră pe zi) și înregistrează apariția comportamentului specificat numai în perioada respectivă.
- Eșantionare instantanee (timp țintă). Observatorul decide în prealabil momentele preselectate când va avea loc observația și înregistrează ceea ce se întâmplă în acel moment. Tot ce se întâmplă înainte sau după este ignorat.
Dacă vrei să știi concret cum să-ți realizezi fișele de observație… te invit în programul Diplomade10.
Descoperă mai multe pe butonul albastru.
Salut,
Sunt Lorena și sunt primul coach de scriere academică din România.
Sunt doctor în economie și am finalizat și un program de postdoctorat la o universitate de renume.
Din 2021 am devenit fondatoarea Diplomade10.ro.
Am fondat această școală pentru a-i ajuta pe studenți, masteranzi și doctoranzi să scape de teama de ce vor scrie în lucrare și mai ales cum vor scrie.
Este nevoie să evoluăm în domeniul cercetării, să venim cu noi soluții pentru a face o lume mai bună.
Dacă ai orice nelămuriri, te rog să-mi scrii.
